24 Ianuarie - Ziua Unirii

Acţiune organizată şi coordonată de
Prof. de Istorie Maria Grigoraş, Şcoala Beneşti-Stănişeşti

Iarna copiilor

Desene şi picturi realizate de elevii claselor a III-a şi a IV-a de la Şcoala cu clasele I-IV Nr. 2 Slobozia, comuna Stănişeşti
Înv. Lenuţa V. Tiliban - clasa a III-a
Înv. Zoica Andrei - clasa a IV-a

SERBAREA DE CRĂCIUN - ŞCOALA CU CLASELE I-IV, BALOTEŞTI, COM. STĂNIŞEŞTI, JUD. BACĂU

Cam târziu, dar postăm, totuşi, serbarea copiilor de la Baloteşti.
Profesor pentru Învăţământul Primar Mioara Bîru

VIS DE IARNĂ

Este seară şi este o linişte deplină. Eu îmi fac temele şi îmi pregătesc ghiozdanul… l-am terminat şi mă apuc de citit o poveste, deşi simt cum genele mi se lasă grele în jos. Moş Ene venise deja şi mă ia într-un somn adânc… în vis, se făcea că eram într-o pădure acoperită cu promoroacă albă, totul în jurul meu era alb, ca şi când o lumină puternică era în ochii mei. Dintr-odată, doi iepuri şi un cerb au ţâşnit din tufişul de promoroacă şi m-au întrebat dacă vreau să mă joc cu ei, iar eu, necrezându-mi ochilor, am spus că da. Ne-am pitit pe după tulpinile copacilor şi ne-am jucat printre nămeţii mari.

Se făcuse târziu şi i-am rugat să mă conducă acasă, însă ei au spus că mă vor duce numai dacă le dau morcovi şi varză. Ciudat… cum ne întorceam noi spre casă, am ajuns la marginea pădurii, iar puiul de cerb s-a întors la mama lui, care îl aştepta, dar iepuraşii şi-au continuat drumul cu mine. În spatele casei era omul de zăpadă, pe care îl făcusem mai devreme şi, văzându-l, urechiaţii s-au speriat. Dar eu i-am liniştit, spunându-le să nu se sperie căci este foarte prietenos, aşa că au început să se joace împreună. Eu m-am ţinut de cuvânt şi le-am adus varză şi morcovi. Istoviţi de joacă şi cu burţile pline, au plecat fericiţi către vizuina lor.

Dimineaţă m-am trezit foarte bucuros şi, uitându-mă pe fereastră, am văzut că, într-adevăr, ninsese cu o seară înainte…

Iulian Ciucă, Clasa a V-a, Şcoala Stănişeşti

Bucureşti, Capitala mea

Proiect realizat de Direcţia de Tabere, în colaborare cu Primăria Comunei Stănişeşti, jud. Bacău
Bucureşti, 17-19 decembrie 2010
prof. Ana-Monica Cojocărescu

Dansul fulgilor de nea...

M-am trezit dis de dimineaţă şi am privit cu un ochi somnoros prin colţul ferestrei. Apoi brusc am sărit din pat şi am ridicat perdeaua.

Ningea atât de frumos, încât mi-am lipit obrazul de geamul rece şi am rămas aşa momente bune. Fulgi mari, albi şi pufoşi dansau la doar câţiva centimetri de mine. Nu am rezistat prea mult şi, aruncându-mi o hăinuţă pe mine, am ieşit afară. Fulgii mi se topeau pe frunte şi eu râdeam. Nu găseam cuvinte să-mi exprim bucuria. Era ca într-o poveste cu zâne şi cu pitici magici.

Era atât de alb în jurul meu… atât de curat… atâta bunătate simţeam, încât mi se umplea sufletul. Fulgii de nea se jucau cu mine, mă acopereau într-un strat pufos, îmi şiopteau la ureche cântecele vechi şi de mult cântate, iar eu dansam împreună cu ei, râdeam împreună cu ei… râdeam şi îi strângeam în braţe.

Era iarnă şi nici nu îmi păsa de frig şi de umezeală. Ştiam că bunica pregătea focul dulce şi că urmau fascinantele poveşti la gura sobei.

Mă bucuram de copacii acoperiţi de zăpada imaculată, de cerul argintiu, din care nu conetenea să curgă ploaia de flori de nea.

Alina Bostan, cls. a V-a, Şcoala Stănişeşti